cosmopolitism

română

Etimologie

Din franceză cosmopolitisme.

Pronunție

• AFI: /kos.mo.po.liˈtism/

Substantiv

Declinarea substantivului cosmopolitism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cosmopolitism	invariabil
Articulat	cosmopolitismul	invariabil
Genitiv-Dativ	cosmopolitismului	invariabil
Vocativ	cosmopolitismule	invariabil

1. concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei.
3. (ieșit din uz) admirație manifestată față de tot ce era străin.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online