coto

Vezi și : cotó

italiană

(italiano)

Etimologie

Din forma veche coitare < latină cogĭtare.

Pronunție

• AFI: /'kɔto/

Substantiv

coto m., coti pl.

1. (înv.) gând

Sinonime

• pensiero

Referințe

• Treccani.it

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină quota.

Pronunție

• AFI: /'ko.tu/

Substantiv

coto m., cotos pl.

1. muc (de lumânare)
2. ciot (după amputare)

Cuvinte apropiate

• cota
• cotação
• cotado
• cotar

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină cautus.

Pronunție

• AFI: /'ko.to/

Substantiv

coto m., cotos pl.

1. loc îngrădit
2. baliză, punct de cotitură, punct topografic
3. rezervație (naturală), rezervă
4. limită, margine, hotar
5. (înv.) mandat

Sinonime

• 4: término, límite
• 5: mandato

Cuvinte compuse

• coto privado
• coto redonodo

Etimologie

Din latină quotus.

Substantiv

coto m., cotos pl.

1. cotă

Cuvinte derivate

• cotización
• cotizado
• cotizar
• cotizarse

Etimologie

Din latină modernă cottus < greacă antică κόττος (kóttos).

Substantiv

coto m., cotos pl.

1. (iht.) gen de pește (Cottidae)
2. (zool.) maimuță urlătoare

Sinonime

• 2: araguato, carayá, mono aullador

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary