curator
română
Etimologie
Din franceză curateur < latină curator.
Pronunție
- AFI: /ku.ra'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului curator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curator | curatori |
| Articulat | curatorul | curatorii |
| Genitiv-Dativ | curatorului | curatorilor |
| Vocativ | curatorule | curatorilor |
- persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
engleză
(English)
Variante
- (ieșit din uz) curatour
Etimologie
Din latină cūrātor („funcționar care supraveghează, supraveghetor”), din curare < din cūra („grijă, îngrijire”).
Pronunție
- AFI: /kjʊˈreɪtə(ɹ)/
Substantiv
curator, pl. curators
- conservator, intendent
- Jane was appointed the curator of the Metropolitan Museum of Art.
- custode, administrator
Sinonime
- 2: trustee
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Din verbul cūrō („a aranja, a îngriji; a cura”).
Pronunție
- AFI: /kuːˈraː.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului cūrātor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | cūrātor | cūrātōrēs |
| Genitiv | cūrātōris | cūrātōrum |
| Dativ | cūrātōrī | cūrātōribus |
| Acuzativ | cūrātōrem | cūrātōrēs |
| Ablativ | cūrātōre | cūrātōribus |
| Vocativ | cūrātor | cūrātōrēs |
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din cūrō.
Verb
- forma de persoana a II-a singular la viitor imperativ pasiv pentru cūrō.
- forma de persoana a III-a singular la viitor imperativ pasiv pentru cūrō.