curator

română

Etimologie

Din franceză curateur < latină curator.

Pronunție

• AFI: /ku.ra'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului curator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curator	curatori
Articulat	curatorul	curatorii
Genitiv-Dativ	curatorului	curatorilor
Vocativ	curatorule	curatorilor

1. persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) curatour

Etimologie

Din latină cūrātor ‎(„funcționar care supraveghează, supraveghetor”), din curare < din cūra („grijă, îngrijire”).

Pronunție

• AFI: /kjʊˈreɪtə(ɹ)/

Substantiv

curator, pl. curators

1. conservator, intendent

   Jane was appointed the curator of the Metropolitan Museum of Art.

2. custode, administrator

Sinonime

• 2: trustee

Cuvinte derivate

• curate
• curatorial
• curatorship
• curatory

Cuvinte apropiate

• curated
• curative
• cure

Vezi și

• custodian
• keeper
• manager
• overseer

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul cūrō („a aranja, a îngriji; a cura”).

Pronunție

• AFI: /kuːˈraː.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului cūrātor
m.	Singular	Plural
Nominativ	cūrātor	cūrātōrēs
Genitiv	cūrātōris	cūrātōrum
Dativ	cūrātōrī	cūrātōribus
Acuzativ	cūrātōrem	cūrātōrēs
Ablativ	cūrātōre	cūrātōribus
Vocativ	cūrātor	cūrātōrēs

1. supraveghetor, gardian, paznic, administrator, intendent

Cuvinte apropiate

• cūra
• cūrātiō
• cūrātus
• cūria
• cūriōsus
• cūrīs
• cūrō

Etimologie

Din cūrō.

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la viitor imperativ pasiv pentru cūrō.
2. forma de persoana a III-a singular la viitor imperativ pasiv pentru cūrō.

Referințe

• Wiktionary