deplânge

română

Etimologie

Din de + a plânge (după franceză déplorer).

Pronunție

• AFI: /de'plɨn.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului deplânge
Infinitiv	a deplânge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deplâng
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deplângă
Participiu	deplâns
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online