repugnanță

română

Etimologie

Din franceză répugnance < latină repugnantia.

Pronunție

  • AFI: /re.pug'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
repugnanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repugnanță invariabil
Articulat repugnanța invariabil
Genitiv-Dativ repugnanței invariabil
Vocativ ' '
  1. sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe