etichetă

română

Etimologie

Din franceză étiquette.

Pronunție

• AFI: /e.ti'ke.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului etichetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	etichetă	etichete
Articulat	eticheta	etichetele
Genitiv-Dativ	etichetei	etichetelor
Vocativ	etichetă	etichetelor

1. bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. și pe care se indică conținutul, prețul, posesorul, destinația etc.
2. (fig.) titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată.
3. (fig.) norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor, în relațiile dintre diplomați etc.; (p.ext.) reguli convenționale de comportare (politicoasă), întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase, ai unei societăți etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• echitate

Referințe

• DEX '98 via DEX online