focar

română

Etimologie

Din foc + sufixul -ar (după franceză foyer).

Pronunție

• AFI: /fo'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului focar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	focar	focare
Articulat	focarul	focarele
Genitiv-Dativ	focarului	focarelor
Vocativ	focarule	focarelor

1. punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele.
2. (geom.) fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
3. fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant.
4. parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului.
5. (fig.) izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.).
6. (înv. și pop.) fochist.

Cuvinte compuse

• focar real
• focar virtual
• focar magmatic
• focar seismic
• focar de infecție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corfa
• cofra

Referințe

• DEX '98 via DEX online