indulgence
(English)
Etimologie
Din franceza medie indulgence < latină indulgentia.
Pronunție
- AFI: /ɪn'dʌlʤəns/
Substantiv
indulgence, pl. indulgences
- îngăduire, tolerare
- indulgență, toleranță, îngăduință, bunătate
- răsfăț, răsfățare, desfătare, plăcere
- She had many forbidden indulgences.
- (bis., în biserica catolică) absolvire de păcate
Sinonime
Cuvinte apropiate
Verb
Conjugarea verbului to indulgence | |
Infinitiv | to indulgence |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
indulgences |
Trecut simplu | indulgenced |
Participiu trecut | indulgenced |
Participiu prezent | indulgencing |
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină indulgentia.
Pronunție
- AFI: /ɛ̃.dyl.ʒɑ̃s/
Substantiv
indulgence f., indulgences pl.
- indulgență, toleranță, îngăduință, bunătate
- (bis., în biserica catolică) absolvire de păcate