(English)

Etimologie

Din franceza medie indulgence < latină indulgentia.

Pronunție

  • AFI: /ɪn'dʌlʤəns/


Substantiv

indulgence, pl. indulgences

  1. îngăduire, tolerare
  2. indulgență, toleranță, îngăduință, bunătate
  3. răsfăț, răsfățare, desfătare, plăcere
    She had many forbidden indulgences.
  4. (bis., în biserica catolică) absolvire de păcate

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to indulgence
Infinitiv to indulgence
Prezent simplu
pers. 3 sg.
indulgences
Trecut simplu indulgenced
Participiu trecut indulgenced
Participiu prezent indulgencing
  1. (bis., în biserica catolică) a absolvi de păcate

Referințe





(français)

Etimologie

Din latină indulgentia.

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.dyl.ʒɑ̃s/


Substantiv

indulgence f., indulgences pl.

  1. indulgență, toleranță, îngăduință, bunătate
  2. (bis., în biserica catolică) absolvire de păcate

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe