lin

română

Etimologie

Din bulgară лин (lin).

Pronunție

• AFI: /lin/

Substantiv

Declinarea substantivului lin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lin	lini
Articulat	linul	linii
Genitiv-Dativ	linului	linilor
Vocativ	linule	linilor

1. pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din neogreacă λινωσ (linós).

Substantiv

Declinarea substantivului lin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lin	linuri
Articulat	linul	linurile
Genitiv-Dativ	linului	linurilor
Vocativ	linule	linurilor

1. vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii.
2. vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină lenus, lena (= lenis).

Adjectiv

Declinarea adjectivului lin
	Singular	Plural
Masculin	lin	lini
Feminin	lină	line
Neutru	lin	line

1. care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit.
2. (despre drumuri, pante etc.) cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut.
3. (rar; despre suprafețe) neted.
4. (despre sunete) lipsit de intensitate; blând, potolit.
5. (poetic; despre lumină) cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare.
6. calm, liniștit.

Cuvinte derivate

• liniște
• linișor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online