moratoriu
Etimologie
Din italiană moratorio < latină moratorium, germană Moratorium.
Pronunție
- AFI: /mo.ra'to.rju/
Substantiv
Declinarea substantivului moratoriu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | moratoriu | moratorii |
Articulat | moratoriul | moratoriile |
Genitiv-Dativ | moratoriului | moratoriilor |
Vocativ | moratoriule | moratoriilor |
- amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului moratoriu | ||
Singular | Plural | |
Masculin | moratoriu | moratorii |
Feminin | moratorie | moratorii |
Neutru | moratoriu | moratorii |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online