na

română

Etimologie

Din albaneză na, bulgară на, neogreacă να, maghiară na.

Pronunție

• AFI: /na/

Interjecție

1. (fam., cu valoare verbală) poftim! ia! ține!
2. exclamație care însoțește gestul unei lovituri; (p.ext.) (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie.
3. (exprimă nerăbdare, nemulțumire, surprindere față de un lucru neplăcut) iată! uite! ei!
4. strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice.
5. (adesea repetat) strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece populare.

Expresii

• Na-ți-o (bună) sau na-ți-o frântă (că ți-am dres-o) = se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepție, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• an

Referințe

• DEX '98 via DEX online