orgoliu
română
Etimologie
Din italiană orgoglio < latină populară *urgolius.
Pronunție
- AFI: /or'go.lju/
Substantiv
Declinarea substantivului orgoliu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | orgoliu | orgolii |
Articulat | orgoliul | orgoliile |
Genitiv-Dativ | orgoliului | orgoliilor |
Vocativ | ' | ' |
- părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
vanitate, trufie
|
|