păgân
Etimologie
Din latină paganus.
Pronunție
- AFI: /pəˈgɨn/
Substantiv
| Declinarea substantivului păgân | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | păgân | păgâni |
| Articulat | păgânul | păgânii |
| Genitiv-Dativ | păgânului | păgânilor |
| Vocativ | păgânule | păgânilor |
- persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; (p.ext.) nume dat de creștini celor care sunt de altă religie decât cea creștină sau care nu are nici o religie; (p.restr.) turc, mahomedan.
- persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.
- (fig.) om rău la suflet, crud, nemilos.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului păgân | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | păgân | păgâni |
| Feminin | păgână | păgâne |
| Neutru | păgân | păgâne |
- care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; (p.restr.) turcesc.
- pătimaș, sălbatic, cumplit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online