patrimoniu
Etimologie
Din latină patrimonium, franceză patrimoine.
Pronunție
- AFI: /pa.tri'mo.nju/
Substantiv
Declinarea substantivului patrimoniu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | patrimoniu | patrimonii |
Articulat | patrimoniul | patrimoniile |
Genitiv-Dativ | patrimoniului | patrimoniilor |
Vocativ | patrimoniule | patrimoniilor |
- (jur.) totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească.
- totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public.
- bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; (p.ext.) bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online