Etimologie

Din latină proscriptio, franceză proscription.

Pronunție

  • AFI: /pros'krip.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
proscripție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proscripție proscripții
Articulat proscripția proscripțiile
Genitiv-Dativ proscripției proscripțiilor
Vocativ proscripție proscripțiilor
  1. (în roma antică) punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
  2. pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe