exil

română

Etimologie

Din franceză exil < latină exsilium.

Pronunție

• AFI: /egˈzil/

Substantiv

Declinarea substantivului exil
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exil	exiluri
Articulat	exilul	exilurile
Genitiv-Dativ	exilului	exilurilor
Vocativ	exilule	exilurilor

1. pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun.
2. părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană.
3. situație în care se găsește o persoană exilată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online