releu
română
Etimologie
Din franceză relais.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului releu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | releu | relee |
| Articulat | releul | releele |
| Genitiv-Dativ | releului | releelor |
| Vocativ | releule | releelor |
- aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, folosit la instalațiile automate și caracterizat prin faptul că determină o variație bruscă, în salt, a mărimii de ieșire, atunci când mărimea de intrare atinge anumite valori.
- (în particular) dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui semnal de comandă.
- sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie.
- înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online