roabă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /'ro̯a.bə/
Substantiv
Declinarea substantivului roabă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | roabă | roabe |
Articulat | roaba | roabele |
Genitiv-Dativ | roabei | roabelor |
Vocativ | roabă | roabelor |
- vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță.
- cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din rob.
Pronunție
- AFI: /'ro̯a.bə/
Substantiv
Declinarea substantivului roabă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | roabă | roabe |
Articulat | roaba | roabele |
Genitiv-Dativ | roabei | roabelor |
Vocativ | roabo | roabelor |
- (în evul mediu, în Țările Române) persoană aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
- persoană care muncește din greu.
- persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captivă.
- (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
- (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștină.
- persoană aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
- (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online