schelă
Etimologie
Din turcă iskele < italiană scala. Confer sârbocroată skela și bulgară скeля (skelja).
Pronunție
- AFI: /'ske.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului schelă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | schelă | schele |
Articulat | schela | schelele |
Genitiv-Dativ | schelei | schelelor |
Vocativ | schelă | schelelor |
- construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
- punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
- unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței.
- fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
- (înv.) port pe malul unui fluviu; (p.restr.) debarcader.
- punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
- (înv. și reg.) târg; piață de mărfuri.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online