senat
română
Etimologie
Din franceză sénat < latină senatus.
Pronunție
- AFI: /se'nat/
Substantiv
| Declinarea substantivului senat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | senat | senate |
| Articulat | senatul | senatele |
| Genitiv-Dativ | senatului | senatelor |
| Vocativ | senatule | senatelor |
- (în Roma antică) sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor.
- denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări.
- (și în sintagma senat universitar) organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.
- loc în care se adună senatorii.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online