mustață

română

Variante

• musteață

Etimologie

Din latină *mustacea.

Pronunție

• AFI: /mus'ta.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mustață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mustață	mustăți
Articulat	mustața	mustățile
Genitiv-Dativ	mustății	mustăților
Vocativ	mustață	mustăților

1. părul care crește deasupra buzei superioare la bărbați.
2. (la pl.) fire lungi de păr care cresc împrejurul botului unor animale.
3. fiecare dintre antenele insectelor și ale crustaceelor.
4. (p.anal.) (la pl.) fire lungi și subțiri care cresc pe spicul cerealelor.
5. (pop.; la pl.) mătasea porumbului.
6. (pop.; la pl.) rădăcinile adventive ale porumbului, cepei, viței de vie etc.
7. (la pl.) fire de sârmă întrebuințate în construcții pentru susținerea structurii sau a tavanelor false; vergele de oțel care rămân la exterior după turnarea unei piese de beton.

Cuvinte derivate

• mustăci
• mustăcioară
• mustăcios

Expresii

• (fam.) A-i râde (sau a-i zâmbi cuiva) mustața = a se bucura
• A râde (sau a-i zâmbi) pe sub mustață = a rade (sau a zâmbi) pe ascuns sau reținut (și ironic)
• A trage (sau a duce) la mustață = a bea mult

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asmuțat
• statuam

Referințe

• DEX '98 via DEX online