spark

daneză

(dansk)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

• AFI: /ˈsbɑːg/

Substantiv

Declinarea substantivului spark
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	spark	sparket	spark	sparkene
Genitiv	sparks	sparkets	sparks	sparkenes

1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

• frispark
• hjørnespark
• hælspark
• straffespark

Cuvinte apropiate

• sparke

Locuțiuni

• få sparket

Etimologie

Din sparke.

Verb

1. forma de imperativ pentru sparke.

Referințe

• Den Danske Ordbog
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie sparke, sperke, care provine din engleză veche spearca < proto-germanică *sprakô („scânteie”). Înrudit cu neerlandeză spark, sprank și germană medie de jos sparke.

Confer bretonă erc’h, latină spargō, sparsus, lituaniană sprógti, greacă antică σπαργάω (spargáō), persană پراکن‏ (parākan) și sanscrită पर्जन्य (parjanya).

Pronunție

• AFI: /spɑːk/
• (SUA) AFI: /spɑɹk/

Substantiv

spark, pl. sparks

1. (fiz.) scânteie, licăr

   The air was filled with sparks from the fire.

2. (p.ext.) sclipire
3. (fig.) urmă, scânteie, strop
4. (fig.) vioiciune, vivacitate
5. (la pl., dar folosit ca sg.) radiotelegrafist
6. (în Anglia; argou, electron.) electrician

Sinonime

• 1: gnast, funk
• 3: beginnings, (fig.) germ, glimmer
• 6: (electron.) electrician

Cuvinte derivate

• sparkle

Cuvinte compuse

• bright spark
• spark arrester
• spark coil
• spark gap
• spark knock
• spark plug
• spark transmitter

Expresii

• spark of life
• sparks fly

Vezi și

• ember

Verb

Conjugarea verbului to spark
Infinitiv	to spark
Prezent simplu pers. 3 sg.	sparks
Trecut simplu	sparked
Participiu trecut	sparked
Participiu prezent	sparking

1. a scânteia, a licări
2. (p.ext.) a sclipi, a străluci, a luci
3. (fig.) a cauza, a provoca

Sinonime

• 3: trigger, kindle

Cuvinte derivate

• sparkle

Etimologie

Probabil de origine scandinavă, în legătură cu limba nordică veche sparkr („vioi”).

Substantiv

spark, pl. sparks

1. fante, filfizon, țafandache
2. adorator, îndrăgostit, iubit

Sinonime

• 1: gallant
• 2: beau, lover

Verb

Conjugarea verbului to spark
Infinitiv	to spark
Prezent simplu pers. 3 sg.	sparks
Trecut simplu	sparked
Participiu trecut	sparked
Participiu prezent	sparking

1. a curta, a face curte

Sinonime

• woo, court

Cuvinte derivate

• sparker
• sparkish

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

faroeză

(føroyskt)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

• AFI: /ˈspaɹ̥k/

Substantiv

spark n.

1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

• brotsspark
• fríspark
• hornaspark
• málspark
• neyðspark

Cuvinte apropiate

• sparka

Referințe

• Wiktionary

---

islandeză

(íslenska)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

• AFI: /ˈspar̥k/

Substantiv

Declinarea substantivului islandez spark
n.	Nearticulat		Articulat
	Singular	Plural	Singular	Plural
Nominativ	spark	spörk	sparkið	spörkin
Acuzativ	spark	spörk	sparkið	spörkin
Dativ	sparki	spörkum	sparkinu	spörkunum
Genitiv	sparks	sparka	sparksins	sparkanna

1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte apropiate

• sparka

Referințe

• Wiktionary

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului spark
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	spark	sparket	spark	sparka, sparkene

1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

• brassespark
• frispark
• straffespark

Cuvinte apropiate

• sparke

Etimologie

Din sparke.

Verb

1. forma de imperativ pentru sparke.

Referințe

• Wiktionary

---

nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului spark
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	spark	sparket	spark	sparka

1. lovitură; (spec.) șut

Cuvinte compuse

• brassespark
• frispark
• straffespark

Cuvinte apropiate

• sparke

Referințe

• Wiktionary

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din limba nordică veche spark < verbul sparka („a lovi, a trage un șut”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului spark
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	spark	sparken	sparkar	sparkarna
Genitiv	sparks	sparkens	sparkars	sparkarnas

1. lovitură; (spec.) șut

   Han fick en spark i magen.

2. (la forma de hotărât sg.) concediere, îndepărtare, scoatere

   Han fick sparken från sitt jobb.

Sinonime

• 1: kick
• 2: avsked

Cuvinte derivate

• avspark
• inspark
• utspark

Cuvinte compuse

• sparkcykel
• sparkstötting

Cuvinte apropiate

• sparka

Locuțiuni

• få sparken
• ge någon sparken

Referințe

• SAOB
• Wiktionary