spell
(English)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
Verb
Etimologie
Din franceza veche espel(l)er (astăzi épeler) < proto-germanică *spel- ("a vorbi").
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului to spell | |
Infinitiv | to spell |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
spells |
Trecut simplu | spelled, spelt |
Participiu trecut | spelled, spelt |
Participiu prezent | spelling |
- (ieșit din uz) a citi literă cu literă (un cuvânt etc.)
- (din când în când urmărit de out) a rosti (un cuvânt) literă cu literă, a pronunța (un cuvânt) literă cu literă, a litera
- (despre un cuvânt) a se scrie; (spec.) a ortografia
- The letters "a", "n" and "d" spell "and".
- (fig.) a indica, a sugera
- This spells trouble.
- (fig., urmărit de out) a clarifica
- Please spell it out for me.
Sinonime
Cuvinte derivate
Etimologie
Origine necunoscută. Poate din speld.