splină
Etimologie
Din latină splĕnem < greacă σπλήν (splín).
Pronunție
- AFI: /'spli.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului splină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | splină | spline |
Articulat | splina | splinele |
Genitiv-Dativ | splinei | splinelor |
Vocativ | splină, splino | splinelor |
- (anat.) organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc.
- (bot.) (Chrysosplenium altrenifolium) plantă erbacee cu frunze în formă de splină și cu flori galbene-aurii.
Sinonime
Cuvinte derivate
- însplina, însplinoșa
- însplinare, însplinoșare
- însplinat, însplinoșat
- splina
- splinare
- splinat
- splinuță
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească.
Expresii
- A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc.
Vezi și
Traduceri
organ anatomic
|
|
plantă; floare
|
|