timpan
română
Etimologie
Din franceză tympan, cu unele sensuri din italiană timpano.
Pronunție
- AFI: /tim'pan/
Substantiv
| Declinarea substantivului timpan | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | timpan | timpane |
| Articulat | timpanul | timpanele |
| Genitiv-Dativ | timpanului | timpanelor |
| Vocativ | timpanule | timpanelor |
- (anat.) membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă.
- instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă.
- (arhit.) suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online