transcendent

română

Etimologie

Din franceză transcendant < latină transcendens, transcendentis.

Pronunție

• AFI: /trans.ʧen'dent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului transcendent
	Singular	Plural
Masculin	transcendent	transcendenți
Feminin	transcendentă	transcendente
Neutru	transcendent	transcendente

1. (fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior și superior oricărei clase de obiecte.
2. (în filozofia lui kant) care se găsește dincolo de orice experiență posibilă, care este inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care întrece limitele realității.
3. care se află mai presus de inteligența obișnuită, de lucruri individuale, de umanitate.
4. (mat.) care folosește calculul diferențial și integral.
5. (despre unele numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienți raționali.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online