usca

română

Din latină exsucare.

(v.tranz. și refl.) a scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta.
(v.refl.) (despre ochi) a înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă.
(v.tranz.) a deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva.
(v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; (p.ext.) a (se) chinui, a (se) consuma.
(v.refl.) (despre organe sau părți ale corpului) a se atrofia.
(v.refl.) (despre plante, frunze, flori) a-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci.
(v.refl.) (fig.) (fam.) a suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea.

(refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete
(absol.) Bea de usucă = bea foarte mult