volant

română

Etimologie

Din franceză volant.

Pronunție

• AFI: /vo'lant/

Substantiv

Declinarea substantivului volant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	volant	volanți
Articulat	volantul	volanții
Genitiv-Dativ	volantului	volanților
Vocativ	volantule	volanților

1. piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației.
2. piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză volant.

Adjectiv

Declinarea adjectivului volant
	Singular	Plural
Masculin	volant	volanți
Feminin	volantă	volante
Neutru	volant	volante

1. desprins de o unitate, detașabil; mobil.
2. (rar) care poate zbura; care se poate menține în aer.

Cuvinte compuse

• foaie volantă
• echipă volantă
• bibliotecă volantă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online