zăcătoare

română

Etimologie

Din zăcător.

Pronunție

• AFI: /zə.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului zăcătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zăcătoare	zăcătoare
Articulat	zăcătoarea	zăcătoarele
Genitiv-Dativ	zăcătoarei	zăcătoarelor
Vocativ	zăcătoareo	zăcătoarelor

1. vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă.
2. vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze.
3. vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit.
4. vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.
5. piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea.
6. loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căzătoare
• carotează

Referințe

• DEX '98 via DEX online