înșira

română

Din locuțiunea adverbială în șir.

(v.tranz. și refl.) a (se) așeza în șir, a (se) alinia.
(v.tranz.) a trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag.
(v.refl.) (fig.) a se succeda, a se perinda.
(v.tranz.) (fig.) a expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera.
(v.tranz.) a trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir.

(refl.) Înșiră-te (sau înșir'te) mărgărite, = formulă prin care se arată că un basm continuă
A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi