română

Etimologie

Din latină *ingannare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gɨ'na/


Verb


Conjugarea verbului
îngâna
Infinitiv a îngâna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îngân
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îngâne
Participiu îngânat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a imita, a repeta (în bătaie de joc) vorbele, glasul cuiva.
  2. (v.tranz.) a rosti sau a cânta ceva încet, șoptit (și neclar); a murmura, a mormăi.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) acompania, a (se) însoți.
  4. (v.refl.) a se amăgi.
  5. (v.refl.) a se îmbina; a se confunda, a se amesteca.
  6. (v.refl. tranz.) (rar) a (se) mișca ușor; a (se) legăna.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se îngâna ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a începe să se întunece


Traduceri

Anagrame

Referințe