ședință
Etimologie
Din a ședea + sufixul -ință (după franceză séance).
Pronunție
- AFI: /ʃeˈdin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ședință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ședință | ședințe |
| Articulat | ședința | ședințele |
| Genitiv-Dativ | ședinței | ședințelor |
| Vocativ | ședință | ședințelor |
- adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva.
- dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești.
- interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online