ghimpe
română
Etimologie
Origine incertă.
Probabil din latină *pŭngŭlum, de unde provine și italiană pungolo (Arch. glott., XIII, 398; Prati 802), și cu schimbare de sufix, pungello (REW 6851). De la *punglu s-a ajuns prin metateză la *glumpu > *ghiumpu (ca în *quaglum > chiag), redus prin disimilație la ghimp(u).
Se presupune în general că termenul român derivă din albaneză gjemb, gljimp (Cihac, II, 717; Meyer 140; Philippide, II, 713; Jokl 26-28; Rosetti, II, 117); însă chiar varianta consonantismului albanez dovedește că trebuie plecat de la un etimon romanic în gl-, al cărui rezultat ar trebui să fie diferit în albaneză, confer *glemus > albaneză ljëms, glandis > albaneză ljende. Este evident că albaneză provine din română.
Pronunție
- AFI: /'gim.pe/
Substantiv
Declinarea substantivului ghimpe | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ghimpe | ghimpi |
Articulat | ghimpele | ghimpii |
Genitiv-Dativ | ghimpelui | ghimpilor |
Vocativ | ghimpe | ghimpilor |
- (bot.) fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin.
- (zool.) fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului).
- (bot.; pop.) scaiete.
- (art.) numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
- A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător
Traduceri
spin (la plante)
|
|
țeapă (la animale)
|
|
plantă; floare
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online