bocet

română

Etimologie

Din a (se) boci + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /'bo.ʧet/

Substantiv

Declinarea substantivului bocet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bocet	bocete
Articulat	bocetul	bocetele
Genitiv-Dativ	bocetului	bocetelor
Vocativ	bocetule	bocetelor

1. plâns zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet.
2. lamentație improvizată, de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la țară); cântare de mort.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• botce

Referințe

• DEX '98 via DEX online