bubă
 Vezi și : buba
|
Etimologie
Creație expresivă, confer latină *buba, de unde franceză bube, spaniolă bu(b)a, portugheză bouba și pe de altă parte, greacă βουβών (boubón) (Diez, Gramm., I, 91), de unde greacă μπούμπα (boúba „larvă”), albaneză bubë (Cihac, II, 640); confer și bulgară, sârbă buba („vierme de mătase”), ruteană buba („umflătură”).
Nu pare posibilă derivare directă din latină, propusă de Koerting 1609, confer Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici derivare din slavă propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, confer franceză bobo.
Pronunție
- AFI: /'bu.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bubă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bubă | bube |
| Articulat | buba | bubele |
| Genitiv-Dativ | bubei | bubelor |
| Vocativ | ' | ' |
- nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele.
- rană.
- (fig.) (fam.) punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme.
- defect, defecțiune (a unui sistem tehnic).
Sinonime
- 2: (med.) rană
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- buba-inimii
- buba-mânzului
- bubă-neagră
- bubă rea
- bube-dulci
- bururiană-de-bubă
- bururiană-de-bubă-neagră
- bururiană-de-bubă-rea
- frunză-de-bubă-rea
- iarba bubei
- năsturaș-de-bube
Cuvinte apropiate
Vezi și
Expresii
- A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva
- (fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul
Traduceri
abces, buboi
|
|