Variante de scriere Vezi și : buba
O bubă inflamată

română

Etimologie

Creație expresivă, confer latină *buba, de unde franceză bube, spaniolă bu(b)a, portugheză bouba și pe de altă parte, greacă βουβών (boubón) (Diez, Gramm., I, 91), de unde greacă μπούμπα (boúba „larvă”), albaneză bubë (Cihac, II, 640); confer și bulgară, sârbă buba („vierme de mătase”), ruteană buba („umflătură”).

Nu pare posibilă derivare directă din latină, propusă de Koerting 1609, confer Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici derivare din slavă propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, confer franceză bobo.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bubă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bubă bube
Articulat buba bubele
Genitiv-Dativ bubei bubelor
Vocativ ' '
  1. nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele.
  2. rană.
  3. (fig.) (fam.) punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme.
  4. defect, defecțiune (a unui sistem tehnic).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Expresii

  • A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva
  • (fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul


Traduceri

Referințe