română

Etimologie

Din ciocan.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
ciocăni
Infinitiv a ciocăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciocănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciocănească
Participiu ciocănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; (spec.) a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.).
  2. (v.tranz.) a lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne.
  3. (v.tranz. refl. recipr.) (fam.) a (se) bate (ușor).
  4. (v.intranz.) a lucra ceva lovind cu ciocanul; (p.ext.) a face, a lucra unele lucruri (mărunte).
  5. (v.tranz.) (fig.) a bate la cap; a cicăli, a pisa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe