falț

română

Etimologie

Din germană Falz (eisen).

Pronunție

• AFI: /falʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului falț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	falț	falțuri
Articulat	falțul	falțurile
Genitiv-Dativ	falțului	falțurilor
Vocativ	falțule	falțurilor

1. clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
2. fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit.
3. tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare.
4. îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; (p.ext.) îmbinare astfel realizată.
5. (poligr.) bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online