gradație
română
Etimologie
Din franceză gradation < latină gradatio.
Pronunție
- AFI: /gra'da.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului gradație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gradație | gradații |
| Articulat | gradația | gradațiile |
| Genitiv-Dativ | gradației | gradațiilor |
| Vocativ | gradație | gradațiilor |
- creștere sau descreștere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni etc.).
- fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări gradate.
- figură de stil constând în trecerea treptată, ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta.
- (pict.) trecere treptată de la o nuanță la alta.
- fiecare dintre treptele de încadrare pe care se află un salariat în cadrul gradului său, acordată pe baza vechimii în serviciu și a aportului în muncă; (p.ext.) spor de salariu care corespunde fiecăreia dintre aceste trepte.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online