imunitate

română

Etimologie

Din franceză immunité < latină immunitas, immunitatis.

Pronunție

• AFI: /i.mu.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului imunitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	imunitate	imunități
Articulat	imunitatea	imunitățile
Genitiv-Dativ	imunității	imunităților
Vocativ	imunitate	imunităților

1. rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora.
2. (în societatea medievală) privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stăpânilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără amestecul reprezentanților puterii centrale.
3. ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane.

Cuvinte derivate

• autoimunitate
• paraimunitate

Cuvinte compuse

• imunitate parlamentară
• imunitate diplomatică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online