luneca
Etimologie
Din latină lubricare.
Pronunție
- AFI: /lu.neˈka/
Verb
| Conjugarea verbului luneca | |
| Infinitiv | a luneca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
lunec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să lunece |
| Participiu | lunecat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă; (p.ext.) a cădea.
- (v.intranz.) a se mișca, a se deplasa cu ușurință, lin, fără zgomot; a se strecura ușor.
- (v.intranz.) (despre păsări) a zbura lin, cu ușurință.
- (v.intranz.) (despre mâncăruri sau băuturi) a se deplasa ușor pe gât; a se înghiți ușor, a aluneca.
- (v.refl.) (fig.) (înv.) a se lăsa ispitit, a se amăgi, a se înșela; a greși.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online