operație

română

Din latină operatio, operationis, franceză opération, germană Operation.

Declinarea substantivului operație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	operație	operații
Articulat	operația	operațiile
Genitiv-Dativ	operației	operațiilor
Vocativ	operație	operațiilor

activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; (p.gener.) acțiune, lucrare.
Operația de stingere a focului a reușit.
(med.) acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală.
Nu s-a tratat și a ajuns la operație.
acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate.
(mat.) procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi.
regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul.
Printr-o operație ingenioasă a rezolvat problema.