strânsură

română

Etimologie

Din strâns + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /strɨn'su.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului strânsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strânsură	strânsuri
Articulat	strânsura	strânsurile
Genitiv-Dativ	strânsurii	strânsurilor
Vocativ	strânsură	strânsurilor

1. adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură.
2. (peior.) oameni lipsiți de valoare; adunătură.
3. plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț.
4. apăsare, presare; presiune.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat.
• Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online