urzică
Vezi și : urzica |
Etimologie
Din latină urtīca (Pușcariu 1840; REW 9090), confer italiană ortica, provensală ortiga, catalană ortiga, spaniolă ortiga, portugheză ortiga și franceză ortie.
Trecerea lui ti > zi este anormală, totuși confer dialectul din Abruzzi ardica, siciliană firdica, aragoneză jordiga, xordiga < latină *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu greacă ἀδίϰη (adíki, „urzică”) (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583).
Pronunție
- AFI: /urˈzi.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului urzică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | urzică | urzici |
Articulat | urzica | urzicile |
Genitiv-Dativ | urzicii | urzicilor |
Vocativ | urzică | urzicilor |
- (bot.) (Urtica) gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație; plantă din acest gen.
- (text.) țesătură fabricată din fibrele urzicii, din care se confecționează saci.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- urzica-raței
- urzică-albă
- urzică-chinezească
- urzică-crăiască
- urzică-creață
- urzică-de-mare
- urzică-iute
- urzică-mică
- urzică-moartă
- urzică-neagră
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
plantă; legumă
|
|
Etimologie
Din urzica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru urzica.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru urzica.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru urzica.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online