vicar
Etimologie
Din franceză vicaire < latină vicarius ("locțiitor"). Confer italiană vicario.
Pronunție
- AFI: /vi'kar/
Substantiv
Declinarea substantivului vicar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vicar | vicari |
Articulat | vicarul | vicarii |
Genitiv-Dativ | vicarului | vicarilor |
Vocativ | ' | ' |
- preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt.
- (ist.) cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang.
- funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt