(English)

Etimologie

Din engleză medie wrek, care provine din anglo-normandă wrek < nordică veche *wrek (confer norvegiană și islandeză rek, suedeză vrak). Inevitabil de origine proto-germanică (vedeți *wrekaną).

Înrudit indirect cu wreak.

Pronunție


Substantiv

wreck, pl. wrecks

  1. ruină, dărâmătură, epavă, paragină, dărăpănătură
    The wreck to your left is the only thing left of our house.
  2. (fig.) epavă, om distrus, ruină
    He was an emotional wreck after the death of his wife.
  3. (spec.) accident, avarie
  4. (jur.) rămășițe de vas (după naufragiu)

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to wreck
Infinitiv to wreck
Prezent simplu
pers. 3 sg.
wrecks
Trecut simplu wrecked
Participiu trecut wrecked
Participiu prezent wrecking
  1. a distruge, a avaria
    He wrecked the car in a collision.
  2. (constr.) a distruge, a demola, a dărâma
    The contractors need to wreck the old building before they can build a new one.
  3. a (se) ruina, a (se) părăgini, a (se) strica, a (se) dărăpăna
  4. (în Australia) a demonta vehicule sau obiecte distruse pentru a recupera componente de valoare
  5. (fig.) a întina, a compromite, a distruge, a dezonora
    His reputation was wrecked.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe