ruin
 Vezi și : Ruin, rùin, rúin
|
română
Etimologie
Origine incertă. Confer sârbocroată rujan.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ruin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ruin | ruini |
| Articulat | ruinul | ruinii |
| Genitiv-Dativ | ruinului | ruinilor |
| Vocativ | ruinule | ruinilor |
- (bot.) (Succisa pratensis) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor.
Sinonime
- (bot.) (reg.) călugărișoară, șopârlaiță, floarea-văduvelor, mușcatul-dracului
Paronime
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
asturiană
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /'rujŋ/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ruin | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ruin | ruinos |
| Feminin | ruina | ruines |
Sinonime
Vezi și
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie ruine, care provine din franceza veche ruine < latină ruīna < ruō („a cădea, a se strica”).
Pronunție
Substantiv
ruin, pl. ruins
- (numărabil, uneori la pl.) ruină, dărăpănătură, dărâmătură
- (nenumărabil) ruină, decădere, pieire
- The monastery has fallen into ruin.
- (nenumărabil) declin
- Gambling has been the ruin of many.
- (ieșit din uz) cădere, alunecare
- înfrângere; răsturnare
- the ruin of a ship or an army; the ruin of a constitution or a government; the ruin of health or hopes.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Verb
| Conjugarea verbului to ruin | |
| Infinitiv | to ruin |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
ruins |
| Trecut simplu | ruined |
| Participiu trecut | ruined |
| Participiu prezent | ruining |
- a ruina, a dărăpăna, a decădea
- a distruge, a strica
- He ruined his new white slacks by accidentally spilling oil on them.
- (fig.) a strica, a distruge
- My car breaking down just as I was on the road ruined my vacation.
Sinonime
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /rœʏn/
Substantiv
| Declinarea substantivului ruin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | ruin | ruinen |
| Diminutiv | ruintje | ruintjes |
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Din ruina.
Pronunție
- AFI: /'rwin/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ruin | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ruin | ruines |
| Feminin | ruin | ruines |
- demn de dispreț, josnic, detestabil
- debil, firav, fragil, plăpând
- avar, meschin, zgârcit
- (despre moral) decăzut, declasat, degradat, destrăbălat
- (despre atitudini) rău
- (despre animale) sălbatic, feroce
Sinonime
- 1: bajo, despreciable, vil
- 2: débil, desmedrado, humilde, pequeño, raquítico
- 3: avaro, mezquino, avariento, tacaño
- 5: malo
- 6: mañoso, chúcaro, falso
Cuvinte apropiate
Substantiv
ruin m., ruines pl.
- (în Spania) extremitatea cozii pisicii care, în conformitate cu o credință populară spaniolă, crește din nou atunci când a fost tăiată
- (ornit.) aușel
Sinonime
- 2: (ornit.) reyezuelo
Locuțiuni
Referințe
suedeză
(svenska)
Etimologie
Inevitabil din latină ruīna, probabil prin germană Ruin, Ruine sau franceză ruine. Confer și engleză ruin.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ruin | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | ruin | ruinen | ruiner | ruinerna |
| Genitiv | ruins | ruinens | ruiners | ruinernas |