ruin

Vezi și : Ruin, rùin, rúin

Ruin

română

Etimologie

Origine incertă. Confer sârbocroată rujan.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ruin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ruin	ruini
Articulat	ruinul	ruinii
Genitiv-Dativ	ruinului	ruinilor
Vocativ	ruinule	ruinilor

1. (bot.) (Succisa pratensis) plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor.

Sinonime

• (bot.) (reg.) călugărișoară, șopârlaiță, floarea-văduvelor, mușcatul-dracului

Paronime

• ruina
• ruină

Traduceri

plantă; floare

catalană: escabiosa mossegada (català) f., mossegada del diable (català) f., herba del mos del diable (català) f. cehă: čertkus luční (čeština) daneză: djævelsbid (dansk) c. engleză: devil's-bit (English), devil's-bit scabious (English) finlandeză: purtojuuri (suomi) franceză: succise des prés (français) f., mors du diable (français) m. germană: Gewöhnlicher Teufelsabbiss (Deutsch) m. islandeză: stúfa (íslenska) italiană: succisa di prato (italiano) f., morso del diavolo (italiano) m. lituaniană: pievinė miegalė (lietuvių)

maghiară: réti ördögharaptafű (magyar) neerlandeză: blauwe knoop (Nederlands) norvegiană: blåknapp (norsk) poloneză: czarcikęs łąkowy (polski) portugheză: morso-diabolico (português) m. rusă: сивец луговой (русский) (sivec lugovoj) sorabă de sus: łučny pupawač (hornjoserbsce) spaniolă: bocado del diablo (español) m. suedeză: ängsvädd (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

asturiană

(asturianu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /'rujŋ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ruin
	Singular	Plural
Masculin	ruin	ruinos
Feminin	ruina	ruines

1. pipernicit, chircit, degenerat, închircit, sfrijit

Sinonime

• atexigáu, encanixáu, micu, xinclín; ruinzán, esmirriáu

Vezi și

• enxencle

Referințe

• Wikcionariu
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie ruine, care provine din franceza veche ruine < latină ruīna < ruō („a cădea, a se strica”).

Pronunție

• AFI: /'ruːɪn/ (Anglia)
• AFI: /'rʊɪ̯n/ (Anglia)
• AFI: /'ruːɪn/ (SUA)
• AFI: /ruːn/ (SUA)

Substantiv

ruin, pl. ruins

1. (numărabil, uneori la pl.) ruină, dărăpănătură, dărâmătură
2. (nenumărabil) ruină, decădere, pieire

   The monastery has fallen into ruin.

3. (nenumărabil) declin

   Gambling has been the ruin of many.

4. (ieșit din uz) cădere, alunecare
5. înfrângere; răsturnare

   the ruin of a ship or an army; the ruin of a constitution or a government; the ruin of health or hopes.

Sinonime

• 4: fall, tumble
• 5: overthrow

Cuvinte apropiate

• ruinate
• ruination
• ruined
• ruinous
• ruinously
• ruinousness

Verb

Conjugarea verbului to ruin
Infinitiv	to ruin
Prezent simplu pers. 3 sg.	ruins
Trecut simplu	ruined
Participiu trecut	ruined
Participiu prezent	ruining

1. a ruina, a dărăpăna, a decădea
2. a distruge, a strica

   He ruined his new white slacks by accidentally spilling oil on them.

3. (fig.) a strica, a distruge

   My car breaking down just as I was on the road ruined my vacation.

Sinonime

• 1: fordo, ruinate
• 2: destroy
• 3: spoil

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /rœʏn/

Substantiv

Declinarea substantivului ruin
m.	Singular	Plural
Substantiv	ruin	ruinen
Diminutiv	ruintje	ruintjes

1. (zool.) cal castrat, armăsar castrat

Cuvinte apropiate

• hengst

Vezi și

• oen
• os
• barg
• berg
• borg
• hamel
• kapoen
• weer

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din ruina.

Pronunție

• AFI: /'rwin/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ruin
	Singular	Plural
Masculin	ruin	ruines
Feminin	ruin	ruines

1. demn de dispreț, josnic, detestabil
2. debil, firav, fragil, plăpând
3. avar, meschin, zgârcit
4. (despre moral) decăzut, declasat, degradat, destrăbălat
5. (despre atitudini) rău
6. (despre animale) sălbatic, feroce

Sinonime

• 1: bajo, despreciable, vil
• 2: débil, desmedrado, humilde, pequeño, raquítico
• 3: avaro, mezquino, avariento, tacaño
• 5: malo
• 6: mañoso, chúcaro, falso

Cuvinte apropiate

• ruina

Substantiv

ruin m., ruines pl.

1. (în Spania) extremitatea cozii pisicii care, în conformitate cu o credință populară spaniolă, crește din nou atunci când a fost tăiată
2. (ornit.) aușel

Sinonime

• 2: (ornit.) reyezuelo

Locuțiuni

• el ruin delante
• rogar a ruines

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionario

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din latină ruīna, probabil prin germană Ruin, Ruine sau franceză ruine. Confer și engleză ruin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ruin
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	ruin	ruinen	ruiner	ruinerna
Genitiv	ruins	ruinens	ruiners	ruinernas

1. ruină
2. (fig.) ruină, decădere, pieire
3. (p.ext., ec.) crah, faliment economic

Sinonime

• 2: undergång, förfall, fördärv

Cuvinte derivate

• ruinera

Referințe

• SAOB