ț
![]() |
Ț ț
Etimologie
Alături de litera ș ea a fost introdusă în grafica limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului ț | ||
m. și n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ț | ț-uri |
Articulat | ț-ul | ț-urile |
Genitiv-Dativ | ț-ului | ț-urilor |
Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a douăzeci și cincea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (consoană africată alveolară surdă).
Cuvinte apropiate
Nota Bene
- În anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.
Vezi și
Referințe
- DEX '98 via DEX online