u
![]() |
![]() |
U u
Etimologie
Inevitabil din limba semitică, prin latină.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului u | ||
m. și n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | u | u-uri |
Articulat | u-ul | u-urile |
Genitiv-Dativ | u-ului | u-urilor |
Vocativ | - | - |
- (literă minusculă) a douăzeci și șasea literă a alfabetului român.
- sunet notat cu această literă (vocală închisă posterioară rotunjită sau consoană sonantă labiovelară).
Vezi și
Etimologie
Formație onomatopeică.
Interjecție
- (adesea prelungit sau repetat) exclamație care exprimă surpriza, indignarea, regretul sau care constituie o avertizare (asupra unui pericol).
- (însoțit de „iu”) strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile.
- cuvânt care imită urletul unor animale (mai ales al lupului).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online