Variante de scriere Vezi și : K, Ķ, ķ
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
k

română

K k

Etimologie

Inevitabil de origine semitică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
k
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ k k-uri
Articulat k-ul k-urile
Genitiv-Dativ k-ului k-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a paisprezecea literă a alfabetului român, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
  2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de literechînainte de „e” și „i”, consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea litereic”).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe