k

Vezi și : K, Ķ, ķ

Cuprins

română

K k

Etimologie

Inevitabil de origine semitică.

Pronunție

• AFI: /ka/

Substantiv

Declinarea substantivului k
m. și n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	k	k-uri
Articulat	k-ul	k-urile
Dativ-Genitiv	k-ului	k-urilor
Vocativ	-	-

1. (literă minusculă) a paisprezecea literă a alfabetului român, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere „ch” înainte de „e” și „i”, consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei „c”).

Cuvinte apropiate

• c

Vezi și

• K

Referințe

• DEX '98 via DEX online