Deschide meniul principal

română

T t

Etimologie

Din limba semitică, prin greacă antică și mai târziu latină.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
t
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ t t-uri
Articulat t-ul t-urile
Genitiv-Dativ t-ului t-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a douăzeci și patra literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană oclusivă alveolară surdă).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe